Valea Jiului. 2008. Aici totul se invarte in jurul minelor. Nu exista altceva. Daca te-ai nascut in Valea Jiului, sau in oricare alta zona miniera din Romania, cel mai probabil tatal tau este miner, iar mama casnica. Mai ai si 2-3 frati iar viitorul tau este unul singur: cu tarnacopul in mana, muncind pentru ziua de maine. Saracia domina. Poate o saracie controlata. Pentru ca daca te-ai nascut intr-o altfel de zona, nu ai alternative. Pentru ca cineva trebuia sa munceasca si in mine. Cineva trebuie sa moara!

Bucuresti. 2008. Aici oamenii se intrec in injuraturi de la volanul jeep-urilor, intr-un trafic nesimtit de aglomerat. Aici exista agentii de publicitate, case de avocatura, zeci de televiziuni, aici candidatii nostri ilustrii se bat pe spatii publicitare, viitorul se face cu un pix si o hartie sau din spatele unui monitor. Consumismul e la moda, ne place sa ne plimbam prin mall-uri, sa ne imbracam cu cele mai de fite costume, sa ne luam gentute si sa mancam la restaurante de lux.

De ce noi suntem mai speciali decat oamenii aia care se zbat pentru o bucata de paine? Ei bine, nu suntem! Doar am avut noroc. Am avut noroc sa ne nastem intr-un oras care ne asigura confort. Am avut noroc sa avem un tata “om de afaceri”, “politician de succes”, sau poate un profesor sau medic. Am avut un alt drum, alte oportunitati. Dar nu suntem deloc diferiti de oamenii aia care vad lumina zilei de 2 ori pe saptamana. Ne-am nascut noi mai destepti decat ei? Deloc! Acolo poti fi oricat de destept, cand stii ca mori de foame daca nu cobori in mina, nu te mai gandesti la altceva. Decat la supravietuire. Egalitatea sanselor este doar un cliseu prostesc.

Totul se rezuma la noroc. Ai noroc sa te nasti unde trebuie, traiesti in confort, te doare’n cot de tot ce te inconjoara! N-ai noroc, mori!

Etichete: incendiu, mineri, morti, valea jiului