Da, a murit George Pruteanu! 27 March
Stiu ca blogosfera si agentiile de stiri fierb acum cu stirea asta, dar ma simt nevoit sa scriu si eu despre acest socant moment. Eu, cand am aflat stirea am avut un sentiment foarte ciudat. Dincolo de faptul ca am pierdut, ca popor, o valoare, mi-am dat seama ce nenorocita e viata asta. Te lupti o viata intreaga pentru niste principii, pentru o tara, pentru o limba pe care o iubesti. Inveti, muncesti, te bati un intreg sistem, iti pierzi poate tot timpul tau sa aperi aceste principii care sunt incalcate in picioare de mai mult de jumatate din propriul tau popor. Si pentru ce? Ca sa fii doborat dintr-o data, sa se stinga tot si sa lasi in urma, doar niste carti, niste idei, cateva zile pe prima pagina a ziarelor si un loc in plus in cimitir.
Era profu meu. Era un om plin de viata. Mare pacat! Si se pare ca oricat de atent esti cu sanatatea …cand iti vine vremea, orice ce te poate duce printre morti.
Tulburator………asta ne aminteste ca suntem muritori…ca odata si odata o sa sfarsim si noi… mai rau e sa nu te astepti…si intr-un final sa iti dai seama ca mori…de aceea sa ne bucuram cat putem de viata sa putem lasa ceva in urma noastra ca cei din jur sa-si aduca aminte cu drag de noi…
Omul asta a fost si va ramane in memoria noastra…
Intr-adevar,s-a pierdut una dintre marile valori. Important e ca de-acum sa nu se risipeasca ceea ce a lasat in urma. Mare pacat…s-a tras linie prea devreme.
Comentezi?
