Am fost si eu saptamana asta in Sibiu, mai mult de curiozitate si pentru a face o comparatie “before-after” a orasului, de cand a devenit capitala culturala. Impresia a fost mai mult decat placuta. Am gasit un oras dinamic ziua si romantic noaptea, ceea ce e destul de greu sa gasesti in Romania de azi.

Planul era urmatorul: Bucuresti (examen pe la pranz), dupa care plec spre Brasov, un alt oras de suflet, a doua zi eram in Sibiu, ziua in care era proiectia filmului “4 saptamani, 3 luni si 2 zile” al domnului Cristian Mungiu, dupa care putina treaba in legatura cu un teren de vanzare, si repede la Bucuresti ca a 2a zi..examen.

Ajung de dimineata in Sibiu, pe strazi localnicii se indreptau spre serviciu sau scoala..dupa caz. Oameni simpli, decenti si foarte primitori. Dupa 1 ora de stat la coada, am reusit sa prind si eu un bilet la Tiff si ma indrept linistit catre o plimbare prin oras. M-a uimit diferenta fata de capitala, Sibiul este mult mai curat, arhitectura este mult mai apreciata, chiar si canalele de scurgere sunt personalizate.

Intru la film…aglomeratie mare…nu am mai vazut niciodata atati romani interesati de un film romanesc. Dupa o sesiune de poze cu actorii, regizorul, organizatorii si juriul, ma asez nerabdator pe scaun si astept inceperea proiectiei. Filmul a fost destul de bun, insa parerea mea este ca se bate la limita cu filmul lui Cristian Nemescu: “California Dreamin’”.

Dupa film, la o terasa, cand tocmai terminasem de mancat ceva, de masa alaturata vad ca se apropie Armand Assante si Razvan Vasilescu, 2 dintre actorii principali din California Dreamin’. Bineinteles ca ma bag si eu in vorba si obtin autografele lor de care sunt mandru.

Fanfara Ciocarlia avea concert in Piata Mica. Sincer nu i-am mai auzit niciodata live, dar acum regret. Sunt fabulosi oamenii astia. Au atata forta si dinamism, reusesc sa ridice in picioare “o piata intreaga” de lume. La plecare, au fost chemati inapoi de 4 ori pe scena, spectacolul prelungindu-se astfel cu cel putin 30min.

Rezolv si problemele cu terenul si plec spre Bucuresti. Ajuns acasa… traisc aceeasi senzatie de nesuportat. Din cauza prafului si a poluarii simt ca ma sufoc si ma copleseste o durere de cap…numai de examen nu aveam eu chef atunci.

In timp ce scriu acest post, deja planuiesc o noua vizita a Sibiului.

Etichete: Chestii personale