Sunt fan Max Payne inca din liceu, cand chiuleam de la ore ca sa mai termin un nivel. Dupa sapte ani de cand s-a lansat jocul, apare si filmul. Aici regasim acceasi poveste, aceeasi atmosfera si cateva efecte foarte reusite. Actiunea se invarte in jurul unui ofiter de politie a carui familie a fost omorata in urma unei conspiratii. Mi-a placut jocul. Mi-a placut si filmul. Recomand!

Wall-E este cea mai recenta creatie cinematografica al celor de la Pixar. O adevarata capodopera in care un robotel cutreiera un oras sugrumat de gunoaie si maturat de furtuni iscate din senin. Cand apare EVE, o sonda trimisa de oameni, acum exilati ultraconfortabil pe nava spatiala Axioma, bataile inimii lui Wall-E se intetesc. Brusc, animatia devine un film de dragoste in toata regula, iar melodia din muzicalul “Hello, Dolly”, ascultata de Wall-E pe un iPod, devine cantecul celor doi.

Insa Eve isi indeplineste misiunea pentru care a fost creata: gaseste viata pe Planeta Pamant si este chemata pe Axioma. Wall-E o urmeaza si pasim intr-un univers al consumerismului, in care fiintele umane capata insusiri caricaturale, devenind adevaratii roboti lipsiti de sentimente ai filmului.

Este impresionant cum au reusit animatorii sa starneasca sentimentele cinefililor si sa dea o uriasa lectie de morala omenirii cu o animatie aproape lipsita de dialoguri. Dupa ce ai vazut filmul Wall-E realizezi cat de important este un gest, o privire, un zambet. Cateodata cuvintele pot rani, pot declansa conflicte, razboaie, dezastre. Asa ca mai bine am vorbi mai putin si am iubi mai mult. Pe noi, planeta si mediul ce ne inconjoara.

Printr-o conjunctura care nu a depins de mine, am fost azi la Hancock, film care a rulat la cinemapro, la ora 15:00. Audienta era total diferita fata de cea pe care o stiam eu. In spatele meu erau 3 persoane, 2 barbati si o femeie care au venit singuri la film. Nu era nici o problema daca nu radeau la aproape fiecare faza de se auzea in toata sala.

Mai la dreapta era un tataita care avea un nokia 3310 si care primea sms-uri la fiecare 10 minute, telefonul bineinteles ca era setat pe sunetul ala stresant: biip biiiiip biip. Cred ca prefer pitzipoancele si cocalarii care ies seara din barlog decat specimenele astea.

P.S. Filmul este foarte tare, ca si Wanted, de altfel. Recomand!

Obisnuiesc sa ma uit la filme aproape zilnic. Din cand in cand mai scriu si cate o mini-recenzie pe blog, pentru filmele care m-au impresionat cu adevarat. De data asta este vorba, pentru prima oara de un film romanesc: Restul e tacere. Un film romanesc aparte. Cum cred ca nu s-a mai facut unul pana acum. Se observa un stil mai apropiat de occident, dar totusi isi are radacinile aici, la noi in tara.

Actiunea are loc in Bucurestiul anului 1911. Grigore Ursaru, un tanar de 19 ani incantat de aparitia filmelor de cinema se decide sa devina regizor si sa produca un film cu titlul “Razboiul Independentei”, o ecranizare a luptei din 1877 dintre romani, turci si rusi care a dus la obtinerea independentei de catre Romania.

Filmul este o imbinare armonioasa a scenelor amuzante cu cele dure, triste, metaforice. Cred ca va reusi sa atinga un target destul de larg. Cu siguranta va fi apreciat si de un pusti de 10 ani la fel de mult ca de o persoana trecuta de varsta a treia. Ce am observat, diferit fata de filmele romanesti din ultima vreme, este imaginea; se vede ca s-au investit ceva mai multi bani in filmare, aparatura, etc. Actorii si-au jucat rolurile pe cinste. Filmul asta m-a facut sa ma simt mandru ca sunt roman (si se intampla foarte rar). Il recomand tuturor. Vizionare placuta!

Eu cred ca “There Will Be Blood” o sa ia premiul pentru cel mai bun film. Sau cel putin va lua unul dintre premiile pentru care a fost nominalizat. Foarte posibil sa castige si “No country for old men“, cu toate ca filmul mi se pare cel putin ciudatel. Voi ce film credeti ca are cele mai multe sanse? Punem de un mic pariu?

(more…)

Azi am fost la Gala Best Film Fest. Organizarea a fost tipic romaneasca, mediocra spre slaba. Prezentarea si locatia a fost modesta, exprimand clar situatia cinematografiei din Romania: Exista foarte multe talente, vointa si munca din partea lor, dar nu sunt bani. Nu sunt bani sa se investeasca in productie, in sali de cinema, in programe de culturalizare a populatiei. Printre invitati s-au numarat Cristian Mungiu, Dan Teodorescu, Eugen Serbanescu, Irina Margareta Nistor. Seara nu putea sa nu fie piperata cu momente amuzante cum ar fi acordarea statuietelor gresit castigatorilor, balbalieli ale prezentatorilor, etc. Mi-a ramas in memorie o replica de-a lui Mungiu: Oamenii din industrie ar trebui sa cheme lumea la film pentru ce are de spus un film, nu pentru ce premiu a luat. Dupa decernarea premiilor s-a proiectat un scurt metraj (Lampa cu caciula) si un lung metraj, in avampremiera, de altfel: Legiunea straina. Filmele au fost interesante, dar totusi se vedea limitarea de buget tipica filmelor romanesti. Apoi invitatii au fost poftiti la un asa zis coktail, care de fapt era o pomana facuta de kfc, pizza hut si nestea. Ocazie buna ptr participanti, organizatori si invitati sa manance si sa bea moka..asta e..in Romania tot ce e gratis e bine-venit, nu? Totusi, o fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte, asa ca las fotografiile sa vorbeasca.

In ultimul timp m-am uitat numai la porcarii. Nu stiu cum am avut norocul, dar de vreo cateva saptamani bune s-a intamplat sa vad filme care cu siguranta vor candida pentru primele locuri la “Zmeura de aur”. Pana azi, cand am dat peste trailerul filmului “The Bucket List“, care mi s-a parut super tare. Actiunea principala se desfasoara in jurul celor 2 mari actori: Morgan Freeman (Edward Cole) si Jack Nicholson (Carter Chambers), care sunt grav bolnavi de cancer, evadeaza din spitalul in care sunt internati si pleaca intr-o calatorie prin America, pentru a-si indeplini ultimele dorinte. Il recomand tuturor!

Este intradevar, o opera de arta, un film de colectie, care poate sa stea fara probleme langa The Godfather, Heat, Scarface, etc.American Gangster, un “must see”, cu siguranta, daca nu pentru scenariu, pentru distributia impresionanta.Si, poate, cel mai impresionant: este bazat pe fapte reale.

“My man..”