Ajuns in centrul orasului, caut primul trotuar si imi fac un mini-plan de bataie pentru azi. Undeva in fata mea, un localnic de peste 40 de ani, imbracat intr-un pulover bej si cu o geaca de blugi tocita, canta la vioara. Majoritatea turistilor il ignora. Din cand in cand mai opreste cate unul, il asculta vreo 30-40 de secunde si pleaca mai departe. Dar asta nu-l opreste pe batranul nostru muzician sa cante in continuare, pana seara tarziu.
La 2-3 minute, cate cineva imi arunca o privire mirata. Ca si cum ar zice: “Ce naiba face ciudatul asta pe trotuar, cu ditai aparatul in brate, cu un carnetel, o harta si-un pix in mana?” Ma ridic si incep o noua zi, un nou oras asteapta a fi descoperit, o noua experienta asteapta a fi traita.
In Milano am dat mana cu zeci de marocani. Fiecare avea ceva pentru tine: bratari, postcarduri, ghiduri, suveniruri, genti, de toate. Cand vad un turist cu o camera scumpa pe umar, parca li se lumineaza fata. Vin, te saluta, intra in vorba cu tine, sunt foarte amabili, tinand cont de culoarea pielii. Dar atitudinea lor se schimba radical cand le spui ca nu ai bani, si chiar de ai avea, nu le-ai da lor. Poate au mai mult noroc la urmatorul turist:)
Astazi, 12 Aprilie se sarbatoreste Pastele Catolic. La orele pranzului, am intrat in Dom. Slujba de Paste era in plina desfasurare. Domul era full de credinciosi. Am stat si eu o ora si ceva aici. Vreau sa spun ca auditia este impresionanta. Bate de departe Sala Polivalenta sau Sala Palatului de la noi. Din pacate nu am reusit sa ajung mai in fata, sau macar sa prind un loc pe banci. Insa mi-a facut placere sa asist la prima mea slujba catolica de sarbatorire a Sfintelor Pasti.
Pe langa Dom, in Milano mai ar fi de vizitat Castello Sforzesco cu parcul din spatele lui, Galeria Vittorio Emanuele II, Teatrul Scala si Arcul de triumf. Cam atat despre Milano. Urmeaza Venetia, Zagreb si Isanbul.
Etichete: eurotrip, italia, milano