fotografie, calatorii, internet, personal stuff
si alte chestii
Dap, atat va dura calatoria mea cu trenul. O sa ma urc in tren pe 18 Aprilie, la ora 23:55 si o sa cobor pe 20 Aprilie la ora 08:19. Totusi, nu imi voi dobori propriul record de 38 de ore de mers cu trenul. Deasemenea “voi sarbatori” pentru prima data Pastele in tren.
De vreo cateva zile am un flash nesimtit de care nu scap. Se face ca sunt in tren. Ma trezesc. Ma uit cat e ceasul. Nu mai am ceas. Ma uit deasupra mea. Rucsacul a disparut. Dau sa sun pe cineva. Nu mai am nici telefon. Cum naiba scap de el? Apare de vreo cateva ori pe zi!
Sunt in gara Santa Lucia din Sevilia. In jur, o forfota de calatori, vanzatori ambulanti de credite, politisti si functionari. Din cand in cand mai apare cate un grup de turisti, care isi face greu loc prin multime.
Ca sa ajung in Lisabona trebuie sa schimb trenul de 2 ori. Nu mai putin de 4 ore va trebui sa astept in gara din Caceres. Cu siguranta va fi o calatorie lunga si grea, dar cred ca merita. Maine ma voi bucura de Atlantic.
Traseul din Sevilia pana in Merida este fantastic. Te simti “like in the middle of nowhere”, inconjurat de munti, vai si paraiase. La fiecare 40-50 de minute, trenul opreste in cate o localitate. Nu urca nimeni, nu coboara nimeni. Este un sentiment tare ciudat. Parca esti parasit de lume. Esti doar tu, trenul, muntii si pasunile imense unde zaresti cate un palc de animale care pasc linistite.
Merida. E deja trecut de 8 si inca nu simt oboseala. O energie interioara parca imi da puterea sa merg mai departe.
Intre Merida si Caceres am platit aiurea extracharge-ul de 4EUR. Nu mi-a verificat nimeni biletul.
Caceres, 21:55. Urmatorul tren spre Lisabona pleaca la 1:53. Ajunge la destinatie dimineata pe la 8. Va fi o noapte lunga…
In gara este o liniste care te sperie. La bar, o femeie asteapta plictisita clienti. Este trecuta de 30 de ani, are parul vopsit roscat si poarta un halat alb. Imi arunca o privire si continua sa spele niste pahare. Din departare se aud niste pasi. Ma uit in dreapta..un batran functionar al garii se indreapta cu pasi grei si lenti spre bar. Isi comanda o bere si o bea lent, asteptant sa vina dimineata si sa se intoarca la familia lui.
De 40 de minute nu a trecut nici un tren. Este ora 23:24 si ma gandesc sa dorm 2 ore. Insa experienta de ieri din parc imi da de gandit. Poate ma trezesc fara rucsac. Poate pierd trenul. Mda..somnul nu este o idee foarte buna.
Un tip de la securitate se indreapta grabit spre mine. Imi verifica biletul si imi spune ca gara se va inchide. Deci nu o sa mai am acces la iesirea spe oras. Ii raspund ca e ok. O sa astept trenul in gara. Nu am de gand sa vizitez orasul la ora asta.
Imediat ce am urcat in tren am bagat somn la greu. Scaunele erau mai mult decat confortabile. Imi era atat de somn ca nici nu am mai facut diferenta intre scaunele de-aici si patul de la hostel. Este 7:35 si teoretic trebuia deja sa ajung in Lisabona. Ma uit pe fereastra: camp. O stare de panica ma cuprinde. Astept… Dupa mai bine de 1 ora, trenul ajunge in prima gara din Lisabona. Ma uit la ceasul din gara: 7:30. Shit! Am uitat sa verific ora locala in Portugalia.
Sunt plecat de aproape 2 saptamani, la mii de kilometri distanta de Romania si inca nu ii simt lipsa.
Etichete: eurotrip, portugalia, spania, tren
Astazi am folosit pentru prima data InterRail-ul. Este foarte simplu de folosit: intrebi la InfoCenter ora si platforma pentru destinatia aleasa, scrii in Travel Report-ul din bilet traseul, te urci in tren si asta e tot. Trenurile spaniole sunt la aceleasi standarde cu toate trenurile europene: curate, confortabile si rapide, poti asculta muzica sau sa te uiti la TV, iar controlorii sunt imbracati la costum si cravata. Recomand tuturor InterRail Global Pass. Isi merita din plin cei 400e/luna.
