29 DEC 07: Am iesit din gaura neagra a Europei, numita Romania, si am ajuns intr-o alta lume: autostrazi pe 4-5 benzi pe sens, tuneluri prin munti si de 16km. Dupa mai mult de 15 ore de condus prin Ungaria, Austria si Germania, am ajuns la destinatie: Feldkirch, un oras medieval din Austira, inconjurat de Alpi. Este predominat de cladiri vechi, are un centru mic si cochet iar locuitorii au fost destul de primitori. Din pacate nu l-am putut vizita decat noaptea.

30 DEC 07: Vive la France! In jurul pranzului am intrat in Franta pe la Strasburg. Dupa 40 si ceva de euro cheltuiti pe austrazile din Franta, ajungem in sfarsit in Paris. Prima inpresie: foarte multe masini .. care totusi se miscau spre deosebire de alte capitale “europene”. Ne cazam in Ville de Malakoff, o zona limitrofa a Parisului. Nu cred ca am stat mai mult de 10 minute in hostel si ne-am indreptat spre centru, nerabdatori sa gustam din boemul Paris. Prima oprire: Turnul Eiffel si singura din pacate, ca deja se facuse miezul noptii. Dupa 2 ore de admirat/pozat zona turnului ne-am indreptat, fara vlaga, spre hostel.

31 DEC 07: Ziua de azi a insemnat pentru mine implinirea unui vis: Luvru. Pot spune ca am venit in Paris pentru Luvru. Aici m-a fascinat tot, asa ca n-are nici un rost sa fac vreo lista sau calsament cu lucruri care mi-au placut. Dupa aproape 5 ore de admirat operele de arta care dau o valoare imensurabila muzeului ne-am plimbat pe jos pana la Notre Dame. In acest timp am avut contact direct cu parizienii. Pe de o parte sunt civilizati, bine imbracati, destul de amabili pentru un popor despre care se spune ca este foarte nationalist (liberte-egalite-fraternite) si se vede in ochii si pe zambetele lor ca sunt multumiti de viata pe care o traiesc. Pe de alta parte insa, la capitolul curatenie, in special pe strazi, mai au de lucrat. Am citit ca doar 3% din populatie este reprezentata de negri, insa in Paris procentul mi s-a parut de cel putin 30%. Demn de laudat este sistemul de transport public. Metroul ajunge in statie la interval de 2-3 minute, statiile sunt atat de dese incat nu faci mai mult de 30 de secunde intre ele. Pe langa asta mai exista si RER-ul, un fel de metrou de suprafata, autobuze si tramvaie care sunt mai tot timpul aerisite. Mancarea este buna, dar putin cam scumpa. Am incercat celebrele baguette, care este de fapt masa de pranz la francezi: o bagheta taiata pe jumatate si umpluta cu sunca, ton, carne de pui, cascaval sau salate. Am mai mancat si la un restaurant chinezesc dragut dar si la un restaurant cochet de langa Turnul Eiffel, a fost ok din punct de vedere culinar.

Tot azi am urcat in roata din Place de la Concorde, de unde am vazut prima data Parisul de la o inaltime considerabila. Bineinteles ca nu puteam sa rezistam cliseului suvenir cu Turnul Eiffel, care btw il poti gasi la preturi cuprinse intre 0,3e si 3e, depinde de unde il iei. Am mai cautat cu mare curiozitate planetariul, de care din pacate nimeni nu stia nimic. Spre seara am asistat la un spectacol de teatru stradal.

Dupa un f5 (refresh) la hostel plecam spre Champs Elysees,ca doar e revelionul, nu? Cea mai mare dezamagire a fost vorbele unuia dintre jandarmi: No fireworks tonight : ( .. Au existat amenintari cu atentate teroriste or smth. Asta nu a impeidicat lumea sa umple bulevardul..cat e el de mare si sa il acopere cu o atmosfera de sarbatoare. Bon Anne! Happy New Year, La multi ani, Feliz ano nuevo. In noaptea asta, Parisul s-a tranfosrmat intr-un turn Babel. Fiecare om, indiferent de nationalitate, traia in felul lui momentul trecerii in 2008. La ora 5 dimineata, 1 ianuarie scriu aceste randuri, cu o bucurie enorma in suflet ca am inceput anul cu bine, in Paris. Maine ma asteapta o noua zi..

01 IAN 08: Principalele obiective de azi au fost Turnul Eiffel, La Defence si Sacre Coeur. Numai ca am stat 5-6 ore la coada doar ca sa urcam pe Turnul Eiffel. Insa a meritat fiecare minut de asteptare. Am ajuns sus chiar in cele “15 minute magice”: imediat dupa ce a apus soarele. Panorama este de vis. Pentru necunoscatori, de-aici poti sa vezi principalele atractii din Paris. Daca te uiti prin lunetele accesibile turistilor poti sa vezi in detaliu orice monument, strazi, masini, chiar si in casele oamenilor.

Dupa Turnul Eiffel am luat RER-ul catre La Defence. Am auzit ca daca ajungi in Paris trebuie sa vezi si La Defence: cea mai mare zona de business din Europa. Cand am iesit din statia de RER am crezut ca ceea ce vad nu este real. Zgarie-Nori carora daca te apropiai de ei nu le vedeai varful, monumente futuriste, platforme cu 2-3 etaje, jocuri de lasere, toate parca importate din filmele SF. Dupa ce ne-am plimbat vreo cateva ore printre cladirile din La Defence, care btw.. la fiecare cateva sute de metri mai aparea una noua..ascunsa dupa cea din fata, am coborat in statia de metrou. Bine..poti sa-i zici statie de metrou, dar e mai mare decat gara de nord din Bucuresti, care vrea sa fie cea mai mare gara din Romania.

Era deja 10:30 seara si ne gandeam sa mergem spre casa, dar cand ne uitam pe harta RER-ului vedem ca in partea cealalta e Disneyland-ul. Asa ca am am zis..why not? e ultima noastra noapte in Paris.. ce rost are s-o pierdem dormind. Bineinteles ca nu ne asteptam sa gasim deschis parcul dar..ceva ceva trebuia sa fie deschis. Ceea ce s-a si intamplat. Dupa vreo ora de mers cu RER-ul ajungem in Disneyland unde era deschis Disney Village. Am incercat jocurile electronice posibile, ne-am mai plimbat pe-acolo si pe la 2 si ceva ne indreptam inapoi spre Paris. Cum metrourile erau inchise, am luat un autobuz, foarte modern, de altfel. Cu ocazia asta am descoperit si orasele din jurul Parisului, care sunt mult mai curate decat centrul orasului. Fiecare orasel avea stilul lui. Unele erau formate din cladiri mari, solide, strazi largi, iar altele, la polul opus, cladiri micute, lipite unele de altele, strazi inguste. Dupa vreo 70km de mers cu autocarul ajungem in Paris, la Gara Lyon. De-acolo traversam centrul pe jos ca sa ajungem in sud, la hostel.

Orice s-ar spune, Parisul ramane orasul luminilor. Francezii stiu sa puna in evidenta prin lumina si nu numai orice element arhitectural pe care il au, stiu sa-ti vanda orice nimic ca pe un suvenir nepretuit si stiu sa te introduca in atmosfera pariziana, sa te faca parte integranta din viata lor.

02-03 IAN 08: Dupa numai 2 ore de somn suntem nevoiti sa plecam spre Austria, Viena. Drumul a fost lung dar destul de ok. Ne-am oprit intr-un orasel din Franta sa ne aprovizionam cu celebrele vinuri frantuzesti, eu mi-am luat o pereche de adidasi foarte faini. Am trecut prin multe orasele de munte in Austria si ajungem a doua zi, spre dimineata la hostelul din Viena, orasul muzicii clasice, al literaturii, al baletului, unde am picat toti rupti de somn. De-abia pe la 4 dupa-masa reusim sa ne trezim, mancam si am facut un tur al orasului de vreo cateva ore. Despre Viena, nu sunt foarte multe de spus..locuitorii sunt foarte buni vorbitori de limba engleza, orasul este plin de romani, arhitectura dominata de cladiri impunatoare. Ce mi s-a parut interesant pe strazile din Viena erau trecerile de pietoni. La fiecare trecere era un dispozitiv pentru nevazatori, unde puteau pipai sa vada cate benzi are trecerea (cat de lunga e), unde se afla refugiul din centru trecerii si bineinteles ca se auzeau niste bip-uri ca sa realizeze unde se afla dispozitivul si daca e rosu sau verde. O chestie foarte bine gandidta, care la noi este implementata doar pe jumatate si nu peste tot. La hostel dupa cateva pahare.. adormim. a 2a zi..ne asteapta Romania. Am inteles ca drumurile sunt blocate, se circula foarte greu. Se pare ca tara nostra nu ne vrea acasa. Probabil ca vom avea un soc atunci cand vom ajunge acasa. Ne-am obisnuit cu infrastuctura, servicii si oameni cu cateteva decenii inainte noastra.

04 IAN 08: Incepem dimineata cu o foame disperata de bani. Ne calculam ultimii eurocenti si avem pretentii din ce in ce mai mari cu ei. Dintr-o data banii ni se par insuficienti pentru lista imensa de cumparaturi pe care nu am acoperit-o. Pandorf-ul din Austria (Designer Outlet) reprezenta o tentatie mult prea mare pentru noi, desi cei 20 de euro erau o ultima ramasita pastrata in buzunar pentru benzina necesara ca sa intram in Romania. Trebuie sa recunosc ca am stat cateva clipe in cumpana daca sa ne cumparam toale de ei si dupa care sa ramenem la cersit in Austira sau sa punem benzina si sa ne intoarcem in “eterna si fascinanta Romanie”. Evident ca i-am cheltuit pe toti si ne-am lasat purtati pe autostrazile europene cu ultimii stropi de benzina din rezervor. Dar, cum stiam foarte bine ca avem o stea calauzitoare si cum vara mea a calcat in singurul “urat mirositor juicy” din Austria, norocul a fost de partea noastra si am gasit la intrarea in Ungaria un Exchange de unde am mai procurat cativa euro. Iata-ma acum la Timisoara, un oras care te fascineaza prin lumini si arhitectura, un oras care da lectii Bucurestiului din multe puncte de vedere si care, pentru mine, este unul din orasele cele mai frumoase din Romania, dupa Brasov, evident. Iulius mall din Timisoara – tot respectul. Obisnuiti cu preturile mari din Occident, cele de aici ni s-au parut un chilipir. Stau la un pahar (de plastic) de sampanie intr-un camin modest si ne povestim amintirile, parca am plecat de-o luna de-acasa. Europa te fascineaza, te incanta, te acapareaza; dar cu patul tau de-acasa si cu a noastra caldura sufleteasca, a romanilor, nu se compara nimic. Obositi, de-atatea drumuri europene adormim, pentru a infrunta, maine gerurile si drumurile inzapezite din Romania. Cei de acasa ne avertizeaza fara incetare ca nu-i de gluma cu Baba Iarna.

05 IAN 08: Drumul pana la Bucuresti a fost destul de ok, zapezile s-au topit, drumurile s-au dezapezit si ajung tarziu in noapte acasa. Raman cu Turnul Eiffel in suflet, cu La Defence in priviri si cu Notre Damme in memorie. Sunt lucruri pe care probabil le voi mai vedea vreodata in viata, dar niciodata cu aceeasi ochi si cu acelasi entuziasm. Raman cu setea de a ma intoarce, chiar si numai pentru a lua la picior, centimetru cu cenimetru culoarele interminabile ale Luvrului, fie si numai pentru a-i resimti aroma de eternitate ori pentru a-mi obosi pupilele pe miile de nuante turnate in forme inconfundabile si tablouri de o maretie inegalabila.

Componenta echipei: Elvira, George, Andreea, Razvan, Maria, Vali, Diana si Adrian. Astept comment-urile voastre.

This was the trip of my life.. so far.